27 rezultate (0,20133 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Barza

Barza

Despre stabilitate și încredere, despre ce e trecător și ce rămâneVine primăvara. Jakub, un băiețel de undeva, dintr-un sat, se joacă prin grădină și pe deal cu prietena lui, Eliška. Ici-colo, câte un petec de zăpadă le aduce aminte de iarnă. E soare și din ce în ce mai cald. Zi după zi, răsar ghioceii, apoi păpădiile, apoi lalelele… Animalele ies la lumină, multe păsări deja au pui. Ar cam fi vremea să se-ntoarcă și Blanka, barza care își face cuib în fiecare an pe casa lui Jakub.Dar dacă anul acesta Blanka își va face cuib în altă parte? Ca să nu se întâmple așa ceva, Jakub se gândește că trebuie neapărat s-o întâmpine pe Blanka la marginea satului. Oare îl va recunoaște barza pe băiețel dacă el va fi primul care îi va ieși în cale? Și va zbura după el până la casa lui, spre a-și face cuib acolo unde l-a avut și anul trecut

RON 32.90
1

Nitelus Spiridus

Nitelus Spiridus

Un spiriduș care îndeplinește toate dorințele? Ce-ți poți dori mai mult?Moș Macdonald avea fermă. Și la fermă avea o casă. Și în casă, un bufet. Și-n bufet avea un ceainic. Și în ceainic locuia un spiriduș albastru, pe nume Nițeluș. Spiridușul se simțea bine în ceainic. Moș Macdonald nu bea ceai, așa că viața spiridușului era frumoasă și tihnită. Până-ntr-o zi, când Moș Macdonald s-a hotărât să facă ordine în bufet. „Ia să spăl eu ceainicul ăsta prăfuit“, și-a zis el. Dar când s-a apucat să-l șteargă, spiridușul s-a prelins afară pe ciocul ceainicului: „Care ți-e dorința?“Folosind ca punct de plecare primul vers dintr-o cunoscută poezie din folclorul copiilor, Julia Donaldson imaginează una dintre cele mai amuzante cărți ale sale. Povestea lui Nițeluș Spiriduș e ca un bulgăre de zăpadă care se rostogolește: cu fiecare dorință pe care și-o pun personajele, ceva și mai interesant și neobișnuit se întâmplă. Pagină după pagină, spiridușul e copleșit, tocmai el, care nu dorea decât puțină liniște. Cum o să se termine totul

RON 34.90
1

Melcul și balena

Melcul și balena

Mari sau mici, lumea e a tuturor„Ce adâncă e marea, și pământul, ce lat” spune micul melc din această poveste. Cum să stai toată ziua lipit de o stâncă oarecare de pe malul mării, când sunt atâtea lucruri de descoperit? Trebuie să fie o cale să vezi lumea, chiar dacă ești doar un melc, iar eroul nostru o găsește pe cea a prieteniei. Alături de o uriașă balenă, străbate mările în lung și-n lat. Dar chiar și cineva mare și puternic, cum e balena, poate să aibă odată nevoie de ajutor. Când balena, surprinsă de reflux, eșuează pe o plajă, tocmai melcul cel mic e cel care ajută decisiv la salvarea ei, alături de copiii dintr-o școală din apropiere. Mari sau mici, mărunți sau puternici, lumea cea minunată care ne înconjoară e a tuturor.Aceasta e povestea c-un melc ce-a fost odată Și o balenă mare, albastră, cocoșată. Aceasta-i stânca neagră ca fumul de vapor Și-acesta este melcul cel iute de picior. El se târa pe stâncă cu cochilia-n spate Și se uita la mare, la navele-ancorate… Și cum se uita, smiorcăind, a oftat: — Ce adâncă e marea, și pãmântul, ce lat! Ce-aș porni-n larg și eu! a oftat el din greu

RON 36.90
1

Băiatul acela, Emil

Băiatul acela, Emil

Isteț, curajos, pus pe joacă, dar și spunând mereu ce gândește, Emil este un simbol al copilăriei așa cum ar trebui să fie: liberă și fericită.Emil este un băiat dintr-un sat, Katthult, din Suedia de demult. Este un năzdrăvan cum nu s-a mai pomenit, spune lumea despre el, iar poznele sale l-au făcut vestit în sat și prin împrejurimi. Alături de Pippi Șosețica, a devenit unul dintre cele mai iubite personaje ale lui Astrid Lindgren. S-ar fi înțeles de minune cu Tom Sawyer sau cu Nică din „Amintirile“ lui Creangă

RON 30.90
1

Copilul cavernelor

Copilul cavernelor

Pui-de-Om locuiește într-o peșteră împreună cu părinții săi, în ceea ce noi numim epoca de piatră, dar pentru el nu e decât vremea fericită a copilăriei. Într-o zi, se cam plictisește. Mai e mult până se vor inventa grădinița, școala, parcul cu loc de joacă amenajat de primărie sau tableta cu internet. Ce să facă Pui-de-Om? Ar putea să picteze și el pe pereții peșterii, așa cum face mama. Vopselele uite-le aici, pensulele la fel. Dar de ce să deseneze tigrul, iepurele, hiena sau mamutul așa cum îi face toată lumea? N-ar fi mai frumos să fie tigrul roz, iepurele albastru, mamutul galben cu roșu și printre ele o mulțime de pete, buline și dungi de toate culorile? Acum da, peștera arată în sfârșit bine, chiar dacă mama și tata nu sunt prea încântați. Ba chiar îl ceartă pe Pui-de-Om (nu se inventaseră nici cărțile de parenting): dacă nu e cuminte, vine mamutul și-l duce la ursul uriaș! Iar noaptea, mamutul chiar vine și-l poartă pe Pui-de-Om într-o mică aventură prin pădure. A fost realitate, a fost vis? Niciodată imaginația copiilor n-a putut fi ținută în frâu și poate că tocmai datorită libertății și creativității nenumăraților Pui-de-Om de-a lungul timpului nu mai suntem azi in epoca de piatră

RON 34.90
1

Mișka

Mișka

Ce e în sufletul unui urs de pluș?Mișka nu mai vrea să fie o jucărie oarecare, nebăgată în seamă și supusă toanelor fetiței capricioase la care locuiește. Decât așa, mai bine să plece, își spune el și iată-l pornind la drum prin pădurea înzăpezită și fără margini. E bine să fii liber, lumea largă e minunată și poți să găsești în ea tot ce-ți trebuie: și prieteni, dacă ai chef de joacă, și ceva de mâncare – un urs de pluș, știe toată lumea, e un urs adevărat, deci foarte pofticios – și un loc unde să tragi un pui de somn.Dar Mișka află că ziua în care s-a hotărât să plece e chiar Ajunul Crăciunului, o zi în care e bine să faci o faptă bună. Să ajuți la împărțirea darurilor de Crăciun e o faptă bună? Desigur, mai ales că e o aventură nemaipomenită să străbați orașe și sate din lumea întreagă, casă după casă, cu un ren și sania lui fermecată. Dar, ajunși la ultima casă, o colibă săracă dintr-o margine de sat, Mișka și renul descoperă că în sacul cu daruri nu mai e nimic. Cineva a greșit undeva, poate spiridușii Moșului – dar acum asta nu mai are importanță. Cum se va simți acel copil de dimineață, când se va trezi și își va vedea ghetele goale, fără niciun cadou?Rezolvarea e ușor de intuit chiar și de copiii mai mici, a căror capacitate de empatie nu trebuie subestimată. Desigur, Mișka va deveni chiar el cadoul pentru ultimul copil de pe lista Moșului, iar în acest moment povestea se ridică de la nivelul unui text simplu – încă unul – pe tema Crăciunului, la cel al sublimului și sensurilor profunde, dar în același timp ușor de înțeles. Faptul că Mișka se oferă pe el însuși cadou, fără întrebări, fără condiții, unui copil pe care nu-l cunoaște nu e altceva decât un gest total de iubire. Dacă un ursuleț de pluș – un personaj banal, întâlnit în atâtea și atâtea povești – poate să facă așa ceva, oare de ce minuni sunt în stare sufletele noastre de oameni, în lumea cea adevărată?&nbsp

RON 32.90
1

Minunea de Craciun a lui Jonathan Toomey

Minunea de Craciun a lui Jonathan Toomey

Jonathan Toomey este cel mai bun cioplitor în lemn din vale. Dar este întotdeauna posac și morocănos. Zâmbește rareori și nu râde niciodată. Nimeni nu știe că o batistă de dantelă, o păturică albă de copil și o schiță în cărbune a unei femei care ține în brațe un prunc nou-născut zac părăsite într-un sertar pe care Jonathan Toomey nu-l mai deschide deloc. Dar într-o zi de început de iarnă, văduva McDowell împreună cu băiețelul ei, Thomas, îi bat la ușă cu o rugăminte pe care numai el le-o poate îndeplini

RON 46.50
1

Douasprezece daruri pentru Mos Craciun

Douasprezece daruri pentru Mos Craciun

Și lui Moș Crăciun îi plac cadourileMai sunt doar douăsprezece zile până la Crăciun și toți spiridușii din Korvatunturi se pregătesc de zor pentru marea sărbătoare. Micul Ville iubește foarte mult Crăciunul, ca toți spiridușii. Să ofere daruri este tot ce știe el mai bine să facă pe lume.Ce-ar fi să pregătească el un cadou chiar pentru Moș Crăciun? Da, dar ar trebui să fie ceva cu adevărat special. Dacă i-ar face Moșului câte o surpriză în fiecare zi care a rămas până la Crăciun? se sfătuiește Ville cu cățelul său, Rekku. Ar reuși să-l facă fericit zi de zi pe Moșul, ca să-i fie mai ușor cu pregătirile. Să născocească douăsprezece surprize… O, ce amuzant va fi!Micul Ville e chiar mic, nici nu merge încă la școala de spiriduși. Dar la suprize pentru Moșul se pare că e foarte priceput. Cum să nu-i placă Moșului să-i facă altcineva ordine în birou? Sau să aibă un patinoar chiar în fața ușii? Sau să primească un pisoi înfășurat în fire de lână (sau un ghem cu un pisoi înăuntru, depinde) ori să guste firimiturile care au mai rămas dintr-o turtă-dulce delicioasă? Moșul va fi foarte fericit de Crăciunul acesta. (Și, copii, se spune corect surprize.)Micul Ville va ajunge cu siguranță un spiriduș de nădejde când va fi mare, iar pentru noi, cititorii, povestea sa e un bun prilej de a ne aminti să fim buni – tot anul, nu doar de Crăciun – și, când dăruim ceva, s-o facem sincer și din toată inima

RON 46.50
1

Poți să fluieri, Johanna

Poți să fluieri, Johanna

Să ne bucurăm de fiecare clipăE grozav să ai un bunic, îi povestește Ulf prietenului său, Berra, în timp ce se joacă împreună într-un orășel oarecare din Suedia zilelor noastre. Bunicul te ia cu el la pescuit, te invită la o cafea cu lapte sau la o felie de tort când își serbează ziua de naștere. Iar câteodată poți să primești și ceva bani de buzunar, ceea ce pentru niște puști chiar e mare lucru. Dar Berra n-are bunic. Cum să facă să aibă și el unul? Prietenul său, Ulf, are o idee: uite, la căminul de bâtrâni din oraș trebuie să fie o mulțime de bunici. De ce să nu meargă Berra mâine să-și aleagă unul?Aceasta este poate cea mai frumoasă carte pe care am scris-o. - Ulf StarkNăscută din joacă și curiozitate, prietenia dintre cei doi copii și bătrânul Nils de la cămin se transformă într-o întâlnire care le dă celor trei prilejul să-și ofere reciproc o dragoste simplă, firească și necondiționată. Pentru Nils, bunicul de împrumut, de multă vreme singur pe lume, e ultima ocazie în viață de a simți că este important pentru cineva. Pentru cei doi copii și mai ales pentru Berra, „nepotul”, e prima dată când conștientizează că viața are și un sfârșit de neocolit. Cândva, cei dragi nu vor mai fi printre noi, de aceea trebuie să ne bucurăm împreună de fiecare clipă.—Să-mi fi spus mie cineva c-o să am un nepot ca tine… a spus bunicul Nils într-un târziu.—Și mie, c-o să am un bunic ca tine! a spus Berra.Când să ne-ntoarcem, bătrânul era prea obosit ca să meargă. M-am dus și-am adus un scaun cu rotile de la cămin. S-a așezat și a început să fluiere în timp ce treceam pe lângă capelă.—Ei, ai învățat să fluieri? l-a întrebat el pe Berra.—Nu, nu chiar. Nu încă, a zis Berra.—Data viitoare vreau să te aud fluierând, i-a spus bătrânul.—Bine, bunicule, uite, îți promit, a spus Berra.ULF STARK (1944–2017) a fost poet, scriitor și scenarist și unul dintre cei mai importanți autori suedezi de cărți pentru copii. În textele sale, lumea este văzută din perspectiva unui copil, într-un mod foarte autentic, fidel și subtil. Fie că se ocupă de lucruri mărunte, fie că scrie despre teme grave, cum ar fi moartea, Ulf Stark este un maestru al atragerii cititorului în poveste și al dezvăluirii unor sensuri profunde în întâmplările aparent banale, de zi cu zi, din viața unui copil. A scris aproape 100 de cărți, traduse în 30 de limbi, și multe dintre ele, printre care și Poți să fluieri, Johanna, au fost transformate în filme și piese de teatru. În 1993, a primit Premiul Astrid Lindgren, în 1996 a fost nominalizat la Premiul H.C. Andersen, iar în 1998 a fost răsplătit cu Premiul Nordic pentru literatură pentru copii

RON 27.50
1

Nu ți-e somn, ursulețule?

Nu ți-e somn, ursulețule?

Încredere, răbdare, iubire Pui de Urs nu poate să adoarmă. „Mi-e frică de întuneric”, spune el, deşi întunericul din colţul Peşterii Urşilor în care îşi are pătuţul nu-l împiedică să se mai zbenguie puţin. E adevărat, e întuneric în jur şi mai ales afară. Nici cel mai mare felinar nu poate răzbate în noapte. Ce-i de făcut? Mulţi copii se tem de întuneric, mai ales când vine ora de culcare şi rămân singuri in pătuţul lor. Şi mai mulţi cred că joaca n-ar trebui să se termine niciodată - de ce să pierzi atât de mult timp cu un lucru plictisitor cum e dormitul? „Nu ţi-e somn, ursuleţule?” (Can't You Sleep Little Bear?) nu ne prezintă o soluţie-minune, ci mai degrabă ne sugerează, prin căldura ilustraţiilor şi tonul blând al textului, că întotdeauna cea mai potrivită atitudine e una bazată pe calm, încredere şi iubire.

RON 36.90
1

Cer de-albastru

Cer de-albastru

Nori de vată, raze-n zori,Cer de-albastru, alb de nori.O familie petrece o zi undeva, la țară. Mama și tata se ocupă cu una, cu alta, ba în casă, ba pe afară. Pe pajiște zburdă un mânz, vântul adie, marea aflată la doi pași strălucește sub cerul albastru, copiii mari se joacă, iar bebelușul face ce fac bebelușii.Norii, la început albi și răzleți, se tot adună și curând se dezlănțuie furtuna. Una de vară, cu fulgere, tunete și ploaie în șiroaie. Ce să faci, să privești spectacolul pe fereastră sau să te ascunzi sub pătură? Iar când furtuna se potolește și soarele reapare, noroiul parcă e făcut special să te tăvălești prin el. Știu ei, purceii din coteț, ce știu. Povestea aceasta – sau poezia, cântecul, jocul – alegeți dumneavoastră, nu este despre o zi de vacanță sau o zi specială, ci despre o zi cum sunt nenumărate alte zile cu totul și cu totul obișnuite, dar despre care abia după o vreme ne dăm seama că au fost perfecte

RON 32.90
1

Vreau un frate sau o soră

Vreau un frate sau o soră

E frumos să fii mic și să fii înconjurat de iubirea părinților. E și mai frumos când primești un frățior sau o surioară, cum au alți copii și ai vrut și tu. Dar bebelușul nu e o jucărie și descoperi curând că mama și tata trebuie să se ocupe tot timpul de el. Poate trece destul timp până să-ți dai seama că, de fapt, tu ești cineva foarte important. Ești fratele cel mare. Cel pe care mama și tata îl iubesc foarte mult și de ajutorul căruia au mare nevoie.Într-o bună zi, mama s-a întors de la spital cu surioara lui Peter, un pachețel zbârcit care plângea tot timpul. Dar chiar și așa, Peter era foarte fericit. Îi plăcea să se uite la degețelele ei de la mâini și de la picioare. Atunci când plângea: oa-oa-oa, Peter făcea și el: oa-oa-oa.– O cheamă Lena, i-a spus mama.Lena nu știa nici să meargă, nici să vorbească, ci doar să plângă. Când plângea, mama venea și o lua din pătuț, își lipea obrazul de al ei și îi spunea că este cel mai drăgălaș copil din lume.Cum adică? Parcă Peter era acela.Astrid Lindgren (1907–2002) este cea mai cunoscută scriitoare suedeză de literatură pentru copii. Copilăria și-a petrecut-o la ferma părinților, alături de fratele său și de cele două surori. Dragostea cu care a fost înconjurată de părinți, aventurile copilărești și jocurile cu frații săi au fost sursa inepuizabilă de inspirație pentru poveștile și personajele sale. Astrid Lindgren a crescut printre cărți și a fost toată viața o mare susținătoare a lecturii în rândul copiilor: „O copilărie fără cărți nu este copilărie. E ca și cum ai fi izgonit din locul fermecat în care poți găsi bucuria în stare pură.” Cărțile sale au fost traduse în zeci de limbi și au făcut obiectul multor ecranizări. După Frații Grimm și Hans Christian Andersen, Astrid Lindgren este cel mai tradus autor de literatură pentru copii. În 1954, scriitoarea a primit premiul H. C. Andersen, cea mai importantă distincție în domeniul literaturii pentru copii. În semn de recunoștință pentru cărțile sale care au încântat generații întregi, primul satelit suedez, lansat în 1995, a fost numit „Astrid 1”. La bordul său se află trei instrumente care poartă numele a trei personaje din cărțile sale: Pippi, Mio și Emil

RON 27.50
1

Corto Maltese 5. Etiopicele

Corto Maltese 5. Etiopicele

Pentru mine, Etiopicele reprezintă, la egalitate cu Celticele, apogeul artei lui Pratt. (Andrei Gorzo) Albumul Etiopicele cuprinde patru povestiri care se desfășoară în 1918 și vin direct în continuarea celor șase povestiri europene – plasate în Veneția, Irlanda, Marea Britanie și Franța, pe parcursul ultimilor doi ani ai Primului Război Mondial – culese sub titlul albumului precedent, Celticele. Aventurile lui Corto în Marea Nordului se încheie în aprilie 1918; o lună mai târziu, îl descoperim în Peninsula Arabică, în deșertul Yemenului, în povestirea În numele lui Allah cel îndurător și milostiv, prima din prezentul album. Teritoriul respectiv aparține Imperiului Otoman, aliat în Primul Război Mondial cu Germania; în tabăra cealaltă sunt beduinii, aliați cu englezii. Pe lângă Cush, Corto are aici ca tovarăș de luptă un beduin care a studiat la Oxford, la Londra, la New York și la Paris (Corto îl ia peste picior zicându-i „El Oxford”) și care nu se consideră aliat al englezilor decât provizoriu, în așteptarea unei revoluții populare (aceste povestiri au fost publicate într-o mare revistă de stânga, în epoca de apogeu a tiermondismului, iar tema anticolonială revine iar și iar)

RON 70.30
1

Cizmarul si spiridusii

Cizmarul si spiridusii

Repovestire dupa Fratii Grimm Lui Jim LaMarche i-a placut Cizmarul si spiridusii de cand era copil si totdeauna si-a dorit sa ilustreze acest frumos basm al Fratilor Grimm despre bunatate si speranta. La inceput s-a gandit ca ilustratiile sale sa se inspire din lumea de azi, dar in cele din urma, spune Jim LaMarche, "mi-am dat seama ca nu eram pregatit sa desenez spiridusi care fac bascheti". Cu atat mai bine pentru noi, cititorii! "Traia odata un cizmar cumsecade, care, urmarit de ghinion, ajunsese foarte sarac." De ce a ajuns cizmarul sarac? Si de ce l-au ajutat spiridusii? Pentru ca era bun la suflet? Pentru ca era priceput in meseria sa? Sau poate pentru ca nu s-a dat batut si a mers mai departe, increzator in propriile puteri? Bune intrebari. Nici  Fratii Grimm, in basmul original, nici Jim LaMarche in ilustratiile sale nu fac greseala de a da vreo explicatie. Sub simplitatea aparenta, cartea ne provoaca sa cadem pe ganduri, ca orice poveste buna. Este oare lumea un loc in care binele este mai puternic? Si ce putem sa facem, fiecare dupa puterile sale, ca sa fie asa? Traia odata un cizmar cumsecade, care, urmarit de ghinion, ajunsese foarte sarac. Mai avea o singura bucata de piele care ii ajungea doar pentru o ultima pereche de incaltari.- Da' ce piele faina! a zis nevasta lui. E catifelata ca untul si rezistenta ca mainile tale.- Draga mea, a zis cizmarul, in seara asta croiesc pielea, iar maine in zori voi mesteri din ea incaltarile.In dimineata urmatoare, cand cei doi au intrat in atelier, au ramas uluiti de ce le-a fost dat sa vada. In fata lor, pe bancul de lucru se lafaia o pereche de incaltari cusute cu iscusinta de o mana maiastra.- D-dar... cine? Cum? a baiguit cizmarul.Taman atunci s-a nimerit sa intre in pravalie un domn ferches.- Da’ strasnice incaltari! s-a minunat el. Musai sa le-ncerc.Incaltarile ii veneau ca turnate. Parca ar fi fost facute anume pentru el. De bucurie, a platit de doua ori pretul cerut. Avem aici basmul original in forma sa clasica, redata de un artist harazit cu un talent aparte. Jim LaMarche creeaza imagini rafinate, pline de detalii de multe ori foarte realiste (plante, animale, orase, peisaje), insa imbinate cu o poezie subtila care vine din cunoasterea si insusirea modului de a vedea lumea al unui copil. Fiecare carte a sa este o adevarata expozitie de pictura si o minunata sursa de inspiratie pentru copii. Este amuzant cum s-au petrecut lucrurile. N-am fost unul dintre acei copii cu o viziune clara asupra viitorului, care stiu de la cinci ani ca vor fi scriitori sau medici sau artisti. Mi-a placut sa desenez, dar tuturor copiilor pe care-i stiam le placea. Sa fiu artist nici nu-mi trecea prin cap pe atunci. Ceea ce-mi doream sa fiu, in ordinea preferintelor, era: magician, medic, preot (pana cand am aflat ca, la noi, nu se pot casatori) si schior de performanta. Intotdeauna mi-a placut sa creez ceva nou si, atunci cand incepeam un proiect care-mi placea, ma tineam de el. Odata, cand aveam cinci sau sase ani, am taiat dintr-o panza veche cateva mii de bucati in forma de pana, pe care apoi am incercat sa le lipesc pe trupul meu pricajit. Multa vreme dupa aceea am fost convins ca as fi putut zbura cu adevarat de pe veranda daca as fi avut un lipici mai bun. Altadata, am scos lut din campul din spatele casei si am modelat o multime de animale pe care le-am uscat la soare, apoi le-am pictat cat de realist am putut. Am construit o mica grota din ciment, am avut o colectie de fosile, mi-am facut singur mocasini din bucati vechi de piele gasite in pivnita si multe altele. Am crescut in micul oras Kewaskum din Wisconsin, SUA, oras al carui suflet era raul Milwaukee. Vara ma plimbam cu pluta pe el si inotam. Iarna patinam in lungul lui kilometri intregi. Primavara si toamna, tata ne ducea in excursii cu canoea si admiram in tacere malurile strabatute de caprioare, ratoni sau vulpi si pajistile cu mii de starci si gaste salbatice. Si aproape tot anul pescuiam. Am inceput sa studiez biologia la Universitatea din Wisconsin, dar curand - nu sunt sigur cand anume sau de ce - am trecut la arta. Totusi, inca nu stiam ca am sa devin un artist profesionist. Intre timp, m-am alaturat VISTA (Volunteers in Service to America) si m-am mutat la Bismarck, North Dakota, pentru a lucra cu United Tribes of North Dakota la crearea de materiale didactice pentru programa scolara. A fost o munca minunata. Pentru ca eram putini, a trebuit sa fac de toate: text, design, fotografie, ilustratie. Atunci mi-am dat seama ca ar fi posibil sa-mi castig traiul ca artist. Douazeci de ani mai tarziu, locuiesc in Santa Cruz, California, cu sotia mea, Toni, si cei trei fii ai nostri, Mario, Jean-Paul si Dominic. Oceanul Pacific este la doar cateva strazi distanta, iar peisajul este foarte diferit de cel din Vestul Mijlociu, dar cumva Kewaskum si raul Milwaukee ma inspira in aproape tot ceea ce desenez.  Ma simt foarte

RON 42.50
1

Miorlau si Cutulache Vol. 1

Miorlau si Cutulache Vol. 1

Miorlau este plin de idei nastrusnice si mereu gata sa participe la orice fel de intamplari interesante. Ii place sa manance, sa citeasca si sa se joace, iar cateodata viseaza cu ochii deschisi. Uneori e lenes, nepasator sau un pic rautacios, dar mereu regreta daca il supara pe Cutulache sau pe vreunul dintre prietenii lor. Cutulache stie sa construiasca si sa repare orice. Stie sa cultive gradina si sa pescuiasca. E harnic, rabdator, curajos si generos. Miorlau e o pisica, deci nu te plictisesti niciodata cu el. Cutulache e un caine, deci e puternic si mereu de incredere. Cu bicicleta pana la Luna este primul roman din seria Miorlau si Cutulache, despre o pisica si un caine care traiesc intr-o casa albastra "ca seninul cerului" de pe varful unui deal. Capitolele scurte, insotite de ilustratii, cu text accesibil si mult umor, fac acest roman foarte potrivit pentru copiii care citesc singuri si doresc sa faca trecerea spre lecturile de mai mare intindere. Din cuprins:• Cu bicicleta pana la Luna• La pescuit• Superpisica• Marea batalie a rosiilor• Marea vanatoare de ciumberci• Sporturi de iarna• Craciunul• Cainele si pisicasi multe alte intamplari despre prietenie si lucrurile simple, de zi cu zi, care ne fac fericit

RON 34.90
1

Gruffalo

Gruffalo

Un șoricel mergea prin codru-ntunecos/ Văzându-l, vulpea s-a gândit c-arată delicios.Dragă cititorule, știm că ești mic. Uneori treci prin încercări prea grele pentru făptura ta de copil. „Când o să fiu și eu mare și puternic?” te întrebi nerăbdător. Chiar acum, îți răspunde această poveste, și nu te mira. Dacă ai CURAJ și IMAGINAȚIE, Gruffalo cel fioros și toți cei ca el vor fugi care-ncotro.Julia Donaldson (n. 1948) este o scriitoare, compozitoare și interpretă din Marea Britanie, foarte cunoscută și apreciată pentru cântece, piese de teatru și scenarii TV destinate copiilor, iar de două decenii și pentru numeroasele cărți pe care le-a scris. Gruffalo a fost publicată prima dată în 1999, în colaborare cu Axel Scheffler, un ilustrator la fel de cunoscut, și a devenit imediat un bestseller. A primit în același an premiul Nestle Smarties Book, iar în 2000 a fost desemnată cea mai bine vîndută carte pentru copii din Marea Britanie. Traducerile au urmat una după alta, Gruffalo fiind publicată până acum în 31 de limbi pe toate continentele. O adaptare pentru TV, sub forma unui film de animație de 30 de minute, a fost realizată în 2009

RON 36.90
1

Iazul

Iazul

Pe la sfarsitul iernii, un baiat, Matt, descopera un firicel de apa care izvoraste dintr-o groapa din padure. Cand se uita mai atent, isi da seama ca groapa a fost candva un mic iaz care a secat. Dar acum, uite, revine la viata! Si are nevoie de putin ajutor. Matt si prietenii sai se pun pe treaba. De-a lungul primaverii, curata groapa, apoi construiesc din pietre un stavilar. Apa se tot aduna, astfel ca iazul renascut si imprejurimile sale devin un loc minunat unde copiii isi petrec impreuna zilele lungi de vara sau unde pot sa patineze iarna. Bucuria de a trai in mijlocul naturii, descoperind ritmul anotimpurilor printre plante, animale si pasari, radiaza din fiecare pagina a acestei povesti inspirate din copilaria lui Jim LaMarche. Vara a trecut mult prea repede. In ultima saptamana dinaintea scolii, tata ne-a vazut cam pleostiti. "Ce va trebuie voua e o serbare in cinstea verii", ne-a spus. "De ani de zile n-am mai folosit echipamentul asta", a continuat el in timp ce scotea din garaj cortul si sacii de dormit. Pe malul iazului am mancat hotdogi, am baut cacao si am cantat cantece de tabara de pe vremuri. Katie s-a lansat in ceea ce ea numea dansul libelulei. Am ramas treji mult dupa caderea intunericului si ne-am uitat cum rasar milioane de stele

RON 46.50
1

Pluta

Pluta

Un baiat, Nicky, isi petrece vacanta la bunica sa, intr-un orasel indepartat. Copii cu care sa se joace nu prea sunt pe acolo si nici pe bunica n-o cunoaste bine. Ce-o sa faca toata vara singur? Casa bunicii e pe malul unui rau lat si linistit, cu ape pline de pesti, vidre si testoase. Pe malurile sale impadurite cutreiera vulpi si ratoni, iepuri si caprioare. Deasupra apelor si padurii, pasari de toate felurile strabat cerul incoace si-ncolo. Raul e maret si plin de viata. Nu-i de mirare ca baiatul e fermecat, mai ales cand, de cine stie unde, apare o pluta veche. Scandurile ei uscate de soare sunt acoperite de o multime de desene cu animale si pasari. Sunt facute in creta sau in creion. Dar de cine si cand? Si pluta, de unde vine? Povestea lui Jim LaMarche nu este numai despre o vara extraordinara petrecuta de un copil pe malul unui rau, impreuna cu bunica sa care picteaza, sculpteaza si pescuieste. Nici joaca subacvatica printre vidre si pesti, nici salvarea unui pui de caprioara, nici sariturile spectaculoase in apa nu sunt cele mai importante lucruri care se petrec in carte. Adevarata minune este ca, inspirat de desenele de pe scandurile plutei, facute de bunica in copilarie, Nicky incepe si el sa deseneze si o face foarte bine. Isi descopera vocatia: desenul il face fericit si asta vrea sa faca toata viata. E un moment esential pe care nu toti oamenii au sansa sa-l traiasca. Sa-i ajutam si sa-i incurajam cat mai mult pe copii sa-si descopere talentele si sa-si urmeze pasiunile, ne spune Jim LaMarche prin aceasta amintire din propria copilarie - e calea spre o viata implinita.Jim LaMarche, cu cuvintele sale...Este amuzant cum s-au petrecut lucrurile. N-am fost unul dintre acei copii cu o viziune clara asupra viitorului, care stiu de la cinci ani ca vor fi scriitori sau medici sau artisti. Mi-a placut sa desenez, dar tuturor copiilor pe care-i stiam le placea. Sa fiu artist nici nu-mi trecea prin cap pe atunci. Ceea ce-mi doream sa fiu, in ordinea preferintelor, era: magician, medic, preot (pana cand am aflat ca, la noi, nu se pot casatori) si schior de performanta. Intotdeauna mi-a placut sa creez ceva nou si, atunci cand incepeam un proiect care-mi placea, ma tineam de el. Odata, cand aveam cinci sau sase ani, am taiat dintr-o panza veche cateva mii de bucati in forma de pana, pe care apoi am incercat sa le lipesc pe trupul meu pricajit. Multa vreme dupa aceea am fost convins ca as fi putut zbura cu adevarat de pe veranda daca as fi avut un lipici mai bun. Altadata, am scos lut din campul din spatele casei si am modelat o multime de animale pe care le-am uscat la soare, apoi le-am pictat cat de realist am putut. Am construit o mica grota din ciment, am avut o colectie de fosile, mi-am facut singur mocasini din bucati vechi de piele gasite in pivnita si multe altele. Am crescut in micul oras Kewaskum din Wisconsin, SUA, oras al carui suflet era raul Milwaukee. Vara ma plimbam cu pluta pe el si inotam. Iarna patinam in lungul lui kilometri intregi. Primavara si toamna, tata ne ducea in excursii cu canoea si admiram in tacere malurile strabatute de caprioare, ratoni sau vulpi si pajistile cu mii de starci si gaste salbatice. Si aproape tot anul pescuiam. Am inceput sa studiez biologia la Universitatea din Wisconsin, dar curand - nu sunt sigur cand anume sau de ce - am trecut la arta. Totusi, inca nu stiam ca am sa devin un artist profesionist. Intre timp, m-am alaturat VISTA (Volunteers in Service to America) si m-am mutat la Bismarck, North Dakota, pentru a lucra cu United Tribes of North Dakota la crearea de materiale didactice pentru programa scolara. A fost o munca minunata. Pentru ca eram putini, a trebuit sa fac de toate: text, design, fotografie, ilustratie. Atunci mi-am dat seama ca ar fi posibil sa-mi castig traiul ca artist. Douazeci de ani mai tarziu, locuiesc in Santa Cruz, California, cu sotia mea, Toni, si cei trei fii ai nostri, Mario, Jean-Paul si Dominic. Oceanul Pacific este la doar cateva strazi distanta, iar peisajul este foarte diferit de cel din Vestul Mijlociu, dar cumva Kewaskum si raul Milwaukee ma inspira in aproape tot ceea ce desenez. Mi-au oferit decorul pentru aceasta poveste despre copilarie si magia unei plute pe un rau.Ma simt foarte norocos ca am ajuns sa fiu ilustrator de carti pentru copii. Pana la urma, poate ca nu e ceva atat de diferit de visul meu din copilarie de a fi magician. Doar cu o foaie alba de hartie si fara nimic ascuns in maneca, pot sa creez ceva ce nu a mai existat vreodata

RON 46.50
1

Podul copiilor

Podul copiilor

Doi tarani care locuiesc pe malul unui rau, unul pe malul stang, celalalt pe malul drept, sunt mereu nemultumiti. Primul, pentru ca dimineata, cand isi lucreaza pamantul, soarele bate pe malul drept, al vecinului, iar malul sau e in umbra. Al doilea, pentru ca seara, cand are vreme sa taie lemnele, soarele bate pe malul stang, iar el trebuie sa munceasca aproape in intuneric. Nici nevestele taranilor nu sunt multumite de cum bate soarele pe rufele intinse la uscat. Una e nemultumita dimineata, cealalta seara. Dar cum sa te invrajbesti cu vecinul tau doar pentru ca soarele bate dimineata intr-o parte, iar dupa-amiaza in cealalta, asa cum face de cand e lumea? Ei bine, aceasta e intrebarea la care povestea, sub masca unei snoave populare, ne invita sa gasim raspunsul alaturi de doi copii, baietelul de pe malul stang si fetita de pe malul drept. Cand, in urma unei secete, raul scade si bolovanii din albie ies la suprafata, cei doi copii se intalnesc la mijloc. Nu le pasa de inchipuirile parintilor, vor doar sa se joace impreuna. Dar cand vin iar ploile si apa creste, nu se mai pot intalni. Vor reusi cei doi copii sa stinga vrajba si sa uneasca malurile raului printr-un pod?Povestea se termina frumos, dar noi, cititorii, nu trebuie sa uitam de prima intrebare de mai sus. Nu cumva si in lumea noastra, de multe ori, conflictele pornesc de la nimicuri, inchipuiri si invidie? Poate n-ar trebui sa uitam ca soarele e la fel de darnic cu toti

RON 32.90
1

Vulpoiul și tomtele

Vulpoiul și tomtele

ntr-o seară de iarnă, un vulpoi pleacă să caute ceva de mâncare. Știe bine unde trebuie să se ducă: în satul oamenilor, care au case frumoase, cu grădini care acum dorm sub zăpadă și mai ales cu cotețe pline de găini rotunjoare. Aha, uite aici un loc numai bun de scotocit. Dar tomtele care păzește casa și animalele din curte nu doarme, așa că vulpoiul nu se alege cu nimic. Totuși, unui vulpoi i se face foame uneori, tomtele știe asta. Ce-ar fi să împartă amândoi castronul cu terci de ovăz pe care, ca în fiecare seară, i l-au lăsat copiii din casă?Păi, bine, să-l împartă. Vulpoiul e de acord. Ce frumos și ce educativ, am spune, dacă n-am ști cât de mult îi place lui Astrid Lindgren să pună în poveștile ei un mic sâmbure subversiv care să ne clatine ideile de-a gata, atât de comode. Vulpoiul e vulpoi. „Mai vedem noi“ răspunde el când tomtele casei îi spune că nu are voie să fure găini. Cum vine asta? Nu e pedepsit? Ce e bine și ce e rău? Iată câteva întrebări bune pentru o seară frumoasă de iarnă, pornind de la o poveste, nu-i așa, atât de simplă…Personaj din folclorul scandinav, tomtele (în suedeză, tomte) este păzitorul credincios al oricărei gospodării, în special al copiilor și animalelor. Nu e nici spiriduș, nici elf, nici gnom. Singuratic și morocănos, tomtele iese numai noaptea. Mulți se laudă că l-au văzut, dar probabil i-au zărit doar scufia roșie sau barba albă pe la colțul casei ori au visat. Drept mulțumire că îi ocrotește și ca să-l îmbuneze, oamenii îi lasă seara un castron cu terci de ovăz

RON 36.90
1

Vladimir Ghika, peregrinul apostolic

Vladimir Ghika, peregrinul apostolic

Iubește-ți aproapelePovestea acestui om extraordinar care a fost Vladimir Ghika începe ca în basme, cu nașterea sa ca prinț, în 1873, pe malurile Bosforului, într-un Constantinopol încă otoman și care mai avea mult până să devină modernul Istanbul, ne poartă apoi prin Sankt-Petersburg, București, Roma ori Paris, după care străbate toate continentele, întâlnind deopotrivă săraci și bogați, oameni simpli ori regi, și se sfârșește tragic într-o închisoare a regimului comunist criminal din România anului 1954.Ceea ce este extrem de valoros în acest album și ne-am bucura să descopere cât mai mulți cititori – copii mai mari și adolescenți, dar nu numai – este modelul de Om pe care ni-l propune. Indiferent de credințele personale, nu poți să nu fii impresionat de viața și faptele lui Vladimir Ghika, de ajutorul și sprjinul pe care le-a acordat întotdeauna celor în suferință, de modestia și noblețea cu care a interacționat cu marii oameni ai vremii sale. În plină tinerețe, îngrijește fără nici o ezitare bolnavi de lepră sau tuberculoză, ba chiar donează piele unui țăran rănit în răscoala de la 1907; deși are ocazia să plece din țară și în 1939, la izbucnirea războiului, și în 1945, la venirea comuniștilor, alege de fiecare dată să rămână, considerând, în pofida riscurilor incontestabile, că aici e mai multă nevoie de el; trecut de 80 de ani și aruncat de comuniști în închisoarea de la Jilava, renunță la rația sa de hrană în favoarea deținuților mai tineri. Este o carte religioasă? Cine dorește, poate crede acest lucru, desigur. La fel cum alții, dimpotrivă, vor spune că nu e suficient de religioasă. Nu ne facem iluzii că vom mulțumi pe toată lumea și nici nu ne propunem asta. Când e vorba de lipit etichete, fiecare are propriul set – evident, mai bun decât al altora. Dar important este mesajul acestei povești adevărate, un mesaj pe care toți îl știm, dar uneori ne prefacem că l-am uitat: iubește-ți aproapele – fii bun, ajută, ascultă, mângâie, iartă – fără a aștepta răsplată și fără a judeca

RON 42.50
1

Puii de bufnita

Puii de bufnita

Încearcă să ajuți, chiar dacă și ție ți-e teamă, pentru că împreună veți fi mai puternici.Trei pui de bufniță, Nana, Nanu și Nic, se trezesc noaptea și descoperă că sunt singuri în cuib. Unde poate fi Mama Bufniță? Nana și Nanu, puii mai mari, fac tot felul de presupuneri, pentru că, se știe, bufnițele sunt înțelepte și gânditoare. Mama trebuie să fie la vânătoare, spun ei, și o să le aducă ceva bun. Dar cam întârzie. Dacă s-o fi rătăcit? Teama își face loc în gândurile lor. Nic, puiul cel mai mititel, nici măcar nu încearcă să găsească o explicație, ci își dă frâu liber sentimentelor. „Vreau la mama“, atât spune el. Trebuie să fie alături de Mama Bufniță, e singurul lucru care contează.Mulți copii se tem atunci când părinții nu le sunt alături. Chiar dacă cei mici știu că părinții se vor întoarce curând, sentimentul de nesiguranță nu poate fi împiedicat să apară. Povestea acestor trei pui de bufniță este nu numai duioasă și plină de sensibilitate, ci și foarte realistă și exactă în descrierea sentimentelor care-i încearcă pe copii în astfel de situații. Finalul fericit în care mama se întoarce, cum o face întotdeauna, contribuie la consolidarea sentimentului de siguranță de care au atât de mult nevoie copiii și ajută la creșterea încrederii în sine.Cartea este valoroasă și ca descriere a relațiilor între frați. Este evident că Nana și Nanu, frații cei mari, încearcă să-și alunge teama prin presupunerile pe care le fac despre absența mamei, dar poate că e vorba și de altceva: cei doi se simt responsabili pentru cel mai mic, așa că îi vin în ajutor așa cum pot. E frumos ce ne spune povestea aici: încearcă să ajuți, chiar dacă și ție ți-e teamă, pentru că împreună veți fi mai puternici.Cartea are pagini cartonate integral și cu colțuri rotunjite, iar Patrick Benson, ilustratorul (un colaborator apropiat al lui Martin Waddell) s-a întrecut pe sine: este imposibil să nu-i iubești pe cei trei pui, trei ghemotoace albe de puf care, din câteva trăsături subtile, sugerează gesturi, atitudini și sentimente ușor de recunoscut și cu care copiii se pot identifica dintr-o privire

RON 36.90
1

Cel mai fain uriaș din oraș

Cel mai fain uriaș din oraș

George era uriaș. Era cel mai flenduros uriaș din oraș. Umbla tot timpul încălțat cu vechile lui sandale maro și purta același cămeșoi jerpelit.— Ce bine-ar fi de n-aș mai fi cel mai flenduros uriaș din oraș, își spunea el mereu, abătut.Dar într-o zi, George a văzut că în oraș se deschisese o prăvălie nouă. Era plină de haine faine. Așa că și-a cumpărat...George este un uriaș care poartă mereu aceleași haine vechi și ponosite. Nu se știe de ce, poate pentru că în orășelul liniștit în care locuiește nu sunt magazine cu haine pentru uriași. Dar într-o zi, în oraș se deschide o prăvălie nouă unde se găsesc haine foarte-foarte mari. Numai bune pentru George, care nu stă mult pe gânduri și își cumpără de toate. Ce cravată elegantă, ce cămașă fină, ce pantofi strălucitori are acum George... E complet schimbat. Acum, se plimbă vesel pe străzi, depășind în înălțime casele din jur. Dar, chiar dacă privește totul, vrând-nevrând, de sus, George are timp să fie atent și să-i ajute pe cei pe care îi întâlnește. Hainele sale noi sunt doar... haine. Poate că e cel mai fain uriaș din oraș sau poate că nu. Dar e cu siguranță cel mai prietenos.Julia Donaldson (n. 1948) este o scriitoare, compozitoare și interpretă din Marea Britanie, foarte cunoscută și apreciată pentru cântece, piese de teatru și scenarii TV destinate copiilor, iar de două decenii și pentru numeroasele cărți pe care le-a scris. Gruffalo a fost publicată prima dată în 1999, în colaborare cu Axel Scheffler, un ilustrator la fel de cunoscut, și a devenit imediat un bestseller. A primit în același an premiul Nestle Smarties Book, iar în 2000 a fost desemnată cea mai bine vîndută carte pentru copii din Marea Britanie. Traducerile au urmat una după alta, Gruffalo fiind publicată până acum în 31 de limbi pe toate continentele. O adaptare pentru TV, sub forma unui film de animație de 30 de minute, a fost realizată în 2009

RON 36.90
1

Cantecul pastorului

Cantecul pastorului

Urmează-ți inima și vei găsi drumul cel bunVa veni cândva un mare împărat care va salva lumea, spune mereu un păstor bătrân. De unde știe asta? Poate de la bătrânii dinaintea lui, care spuneau și ei ce-și mai aduceau aminte din vorbele înțelepților din vechime. Ceilalți păstori nu-l cred pe bătrân și-l iau în râs. Ehe, de când o tot spune bietul moș pe asta cu împăratul… Și degeaba! Bine ar fi, nimic de zis, să vină un mare împărat și să arunce cu bogății în stânga și-n dreapta, că mare nevoie ar avea și ei, niște păstori săraci. Că dacă nu să aducă bogății, de ce-ar veni împăratul acela, sau, cum îi spune bătrânul, Mântuitorul?Bătrânului păstor nu-i pasă prea mult de vorbele celorlalți. Așa vorbesc oamenii de când e lumea. Însă îl doare că nici nepotul său nu e prea încrezător. Îl întreabă mereu pe bunic cum va fi acel mare împărat. Copilul nu și-l poate imagina decât cu coroană, sabie și mantie – ca un împărat din povești, cum altfel? Iar gândul îi stă și nepotului tot la aurul și argintul cu care, fără îndoială, acel împărat îl va răsplăti pentru cât de frumos știe să cânte la fluier. Și dacă marele împărat nu va fi așa cum își închipuie el, plin de bogății? îl întreabă bătrânul pe nepot. Îi va mai cânta? Nici vorbă, răspunde copilul.Într-o zi, vorbele bătrânului păstor se adeveresc. Undeva, într-o iesle, la marginea unui oraș numit Betleem și sub lumina strălucitoare a unei stele cum nu s-a mai văzut vreodată, se naște un copil. Bătrânul și nepotul său se duc să-l vadă. Locul e sărăcăcios, iar părinții copilului sunt oameni simpli. Va cânta băiatul ca să aline plânsul copilului? În inima sa, știe deja răspunsul.Frumoasa poveste a micului păstor și a cântecului său nu este numai despre Crăciun. Poate e bine să gândești cu capul tău și să înveți mai degrabă de la cei care știu multe, ca bunicul înțelept al băiatului, și mai puțin de la cei care vorbesc fără rost și sunt cu gândul doar la bogății trecătoare. Urmează-ți inima și vei găsi mereu drumul cel bun

RON 42.50
1

Cei șapte papă-lapte

Cei șapte papă-lapte

Nici copiii, nici părinții nu trebuie să fie perfecțiCând e vorba de mâncare, fiecare dintre cei șapte copiii ai familiei Peters are felul său preferat. Peter vrea doar lapte, nici prea cald, nici prea rece - doar el știe cum. Lucy vrea numai limonadă de casă - doar se face foarte ușor, nu? Pentru Jack, doar piureul de mere e bun, iar să curețe câteva kilograme zilnic chiar nu e mare lucru pentru domnul Peters. Gemenele preferă ouăle - una le vrea fierte, cealaltă prăjite - iar dacă doamna Peters le încurcă, au ele grijă să-i dea de înțeles cum e corect. Lui Jack, grișul cu lapte i se pare nemaipomenit - poți să-l împarți și cu pisica. Iar pentru Mary Lou, pâinea făcută în casă - zi de zi - e tot ce poate fi mai bun. Nu-i de mirare că doamna Peters, deși e ajutată din plin de domnul Peters, ajunge într-o zi la capătul răbdării. Din fericire, e chiar în ajunul zilei ei de naștere, așa că toți copiii îi pregătesc un cadou care se va dovedi o surpriză salvatoare pentru toată familia. Amintind de poveștile populare în care, pornind de la aspecte comune ale vieții, umorul și absurdul se împletesc până la crearea în mod intenționat a unor situații exagerate, neverosimile, „Cei șapte papă-lapte” ne vorbește despre viața de familie așa cum este în realitate. Cu copii frumoși și buni, dar uneori capricioși și neînțelegători, și cu părinți care fac tot ce pot de dimineața până seara, dar uneori ajung la limită. Nici copiii, nici părinții nu trebuie să fie perfecți, ne spune această carte în versuri calde și ritmate - trebuie să ne acceptăm unii pe alții, cu iubire și înțelegere, așa cum suntem.Se supăra mămica, oare?Nu… Era foarte răbdătoare.Când vedea cana pe podea,O nouă porție făcea.Lua sticla de pe raft îndatăȘi chicotea, vag amuzată:— Poftim, ce papă-lapte esteDragul meu Peter din poveste.MARY ANN HOBERMAN (n. 1930) este o scritoare americană, autoare a numeroase cărți destinate copiilor de grădiniță sau școală primară, fondatoare a unei trupe de teatru pentru copii, „The Pocket People” și a unui grup care promovează poezia prin lecturi publice, „Women's Voices”. A fost răsplătită cu National Book Award în 1983 și Poetry for Children Award în 2003 din partea „US National Council of Teachers of English”

RON 30.90
1